ENTUZIÁSM, entuziasme, s.n. Stare de însufleţire puternică; avânt, înflăcărare; pasiune (în vorbire), exaltare. [Pr.: -zi-asm] – Din fr. enthousiasme.

ENTUZIÁSM s. ardoare, avânt, clan, înflăcărare, înfocare, însufleţire, pasiune, patimă, pornire, (livr.) fervenţă, fervoare, patos, (rar) ardenţă, (Mold.) ahotă, (înv.) porneală, săltare, (fig.) aprindere, căldură, flacără, foc, pojar, suflu, zbor. (~ specific tinereţii.)

entuziásm s. n. (sil. -zi-asm), pl. entuziásme

ENTUZIÁSM n. Imbold lăuntric puternic care înlesneşte realizarea unei acţiuni; exaltare; elan; avânt; înflăcărare; ardoare. [Sil. en-tu-zi-asm] /<fr. enthousiasme

ENTUZIÁSM s.n. Însufleţire puternică, avânt, înflăcărare; exaltare; emoţie extraordinară. [Pron. -zi-asm, pl. -me, -muri. / < fr. enthousiasme, it. entusiasmo, cf. gr. enthousiasmos – emoţie puternică].