ENUMERÁ, enúmer, vb. I. Tranz. A număra succesiv, unul câte unul, a numi rând pe rând elementele unui tot; a înşira. – Din fr. énumérer, lat. enumerare.

ENUMERÁ vb. a înşira, a înşirui, (înv.) a număra. (A ~ toate avantajele metodei.)

enumerá vb., ind. prez. 1 sg. enúmăr, 2 sg. enúmeri, 3 sg. şi pl. enúmeră; conj. prez. 3 sg. şi pl. enúmere; ger. enumerând, part. enumerát

A ENUMERÁ enúmăr tranz. A număra sau a expune pe rând; a înşira. /<fr. énumérer, lat. enumerare

ENUMERÁ vb. I. tr. A număra unul câte unul; a înşira. [P.i. enúmăr, 3,6 enúmără, conj. enúmere. / < fr. énumérer, it., lat. enumerare].