ENÚNŢ, enunţuri, s.n. Formulare a datelor unei probleme, a unei judecăţi; formulă prin care se exprimă ceva. – Din enunţa (derivat regresiv).

ENÚNŢ s. formulă. (Un ~ matematic.)

enúnţ s. n., pl. enúnţuri

ENÚNŢ ~uri n. 1) Propoziţie care exprimă un sens; formă lingvistică de exprimare a unei judecăţi. 2) mat. Formulare a datelor unei probleme cu indicarea celor ce trebuie aflate. /<fr. énoncé

enunţ cu un sinonim şi cu un antonim ale cuvântului monoton

enunţ cu un sinonim şi cu un antonim ale cuvântului monoton

ENÚNŢ s.n. Formulare, enunţare, expunere (a unei idei, a unei probleme); formulă. [< enunţa].