EPATÁ, epatez, vb. I. Tranz. A uimi, a impresiona prin purtare, atitudine sau ţinută neobişnuită, extravagantă. – Din. fr. épater.

EPATÁ vb. a surprinde, a şoca. (Vrea să ne ~.)

epatá vb., ind. prez. 1 sg. epatéz, 3 sg. şi pl. epateáză

A EPAT//Á ~éz tranz. A uimi peste măsură (prin puritate, atitudine sau ţinută neobişnuită); a ului; a stupefia. /<fr. épater

EPATÁ vb. I. tr. A impresiona puternic, izbitor, a ului, a uimi. ♦ refl. A se extazia, a rămâne uluit, profund impresionat. [p.i. -tez. / < fr. épater].