EPICÁRP, (rar) epicarpuri, s.n. Membrană externă, subţire, constituită dintr-unul sau din două straturi de celule, care acoperă fructul unei plante; exocarp, pieliţă. – Din fr. épicarpe.

EPICÁRP s. (BOT.) exocarp, pieliţă. (~ al unui fruct.)

epicárp s. n., pl. epicárpuri

EPICÁRP ~uri n. Pieliţă care înveleşte partea exterioară a fructului unei plante. /<fr. épicarpe

EPICÁRP s.n. Pieliţa care înveleşte fructul unei plante. [< fr. épicarpe, cf. gr. epi – deasupra, karpos – fruct].