EPILÓG, epiloguri, s.n. Partea finală a unor lucrări literare în care autorul rezumă concluziile, subliniază anumite idei din operă şi face cunoscută pe scurt evoluţia viitoare a personajelor sale; încheiere. ♦ Fig. Sfârşit al unei situaţii, al unei acţiuni, al unei întâmplări etc. – Din fr. épilogue, lat. epilogus.

Epilog ≠ prefaţă, prolog

EPILÓG s. v. deznodământ.

epilóg s. n., pl. epilóguri

EPILÓG ~uri n. 1) Rezumat al unei lucrări literare, plasat la sfârşitul acesteia. 2) fig. Deznodământ al unei acţiuni, al unei situaţii. /<fr. épilogue, lat. epilogus

EPILÓG s.n. Partea finală a unui roman, a unui poem etc., care cuprinde concluziile autorului şi subliniază anumite idei; încheiere. ♦ (Fig.) Sfârşit, încheiere a unei acţiuni, a unei întâmplări etc. [< fr. épilogue, it. epilogo, cf. lat. epilogus, gr. epilogos < epi – la urmă, logos – vorbire].