EPIZOOTÍE, epizootii, s.f. Extinderea unei boli contagioase într-un timp scurt, prin contaminare, la un număr mare de animale dintr-o localitate, regiune etc.; boleaznă, epidemie, molimă. [Pr.: -zo-o-] – Din fr. épizootie.

EPIZOOTÍE s. (MED. VET.) molimă.

epizootíe s. f. (sil. -zo-o-), art. epizootía, g.-d. art. epizootíei; pl. epizootíi, art. epizootíile

EPIZOOTÍ//E ~i f. Răspândire în masă şi pe teritorii mari a unei boli contagioase la animale. /<fr. épizootie

EPIZOOTÍE s.f. Epidemie la animale. [Gen. -iei. / < fr. épizootie, cf. gr. epi – peste, zoon – animal].