ÉPOS, eposuri, s.n. (Livr.) Epopee. ♦ Povestire. – Din germ. Epos.

ÉPOS s. v. epopee, poem epic.

épos s. n., pl. éposuri

ÉPOS ~uri n. 1) Ansamblu de motive epice majore proprii unei culturi. 2) Poem epic în versuri, de mari proporţii, în care se povestesc fapte eroice. /<germ. Epos

ÉPOS s.n. (Liv.) Epopee. ♦ Povestire. [Pl. -suri. / < germ. Epos, gr. epos].