EROÁRE, erori, s.f. 1. Cunoştinţă, idee, părere, opinie greşită; ceea ce e greşit; greşeală. ♢ Expr. A induce (pe cineva) în eroare = a înşela, a amăgi. 2. Falsă reprezentare asupra unei situaţii de fapt ori asupra existenţei unui act normativ. ♢ Eroare juridică = greşită stabilire a faptelor dintr-un proces penal, care duce la pronunţarea unei condamnări nedrepte. 3. Diferenţa dintre valoarea reală a unei mărimi şi valoarea calculată a acestei mărimi. – Din fr. erreur, lat. error, -oris.

Eroare ≠ adevăr

EROÁRE s. 1. v. greşeală. 2. v. gafă. 3. v. vină.

eroáre s. f., g.-d. art. erórii; pl. eróri

EROÁRE eróri f. Încălcare inconştientă sau involuntară a unui principiu, a unei norme, a unui adevăr; greşeală; rătăcire; aberaţie. ♢ A induce (pe cineva) în ~ a înşela (pe cineva); a amăgi. [G.-D. erorii] /<fr. erreur, lat. error, ~oris

EROÁRE s.f. 1. Greşeală, lipsă de concordanţă între percepţiile noastre şi realitatea obiectivă. ♢ A induce (pe cineva) în eroare = a amăgi, a înşela. 2. Diferenţa dintre valoarea unei mărimi şi valoarea măsurată a acestei mărimi. [Gen. -orii. / cf. fr. erreur, it. errore, lat. error].