ERUDÍŢIE, erudiţii, s.f. Cunoaştere temeinică a uneia sau mai multor ştiinţe; cultură vastă. [Var.: (înv.) erudiţiúne s.f.] – Din fr. erudition, lat. eruditio, -onis.

Erudiţie ≠ ignoranţă

ERUDÍŢIE s. ştiinţă, (fam., adesea ir.) savantlâc. (E uimit de ~ lui.)

erudíţie s. f. (sil. -ţi-e), art. erudíţia (sil. -ţi-a), g.-d. erudíţii, art. erudíţiei

ERUDÍŢIE f. Cunoaştere profundă şi temeinică a uneia şi a mai multor ştiinţe; cultură vastă şi temeinică.[G.-D. erudiţiei] /<fr. érudition, lat. eruditio, ~onis

ERUDÍŢIE s.f. Cunoaştere aprofundată a uneia sau a mai multor ştiinţe (dobândită mai ales prin lecturi); cultură vastă. [Gen. -iei, var. erudiţiune s.f. / cf. fr. érudition, lat. eruditio].