ERUDÍT, -Ă, erudiţi, -te, adj. (Adesea substantivat) Care posedă cunoştinţe temeinice şi vaste în urma unor studii îndelungate; savant, învăţat. ♦ (Despre opere ştiinţifice) Care dovedeşte cunoştinţe vaste şi aprofundate. – Din fr. érudit, lat. eruditus.

Erudit ≠ ignorant, mărginit, redus

ERUDÍT adj., s. 1. adj. v. învăţat. 2. s. v. învăţat.

erudít adj. m., pl. erudíţi; f. sg. erudítă, pl. erudíte

ERUDÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) şi substantival (despre persoane) Care posedă erudiţie; doct; savant. 2) (despre lucrări ştiinţifice) Care denotă erudiţie. /<fr. érudit, lat. eruditus

ERUDÍT, -Ă adj. Cu cunoştinţe vaste; învăţat, savant. ♦ (Despre opere ştiinţifice) Care arată erudiţie, cunoştinţe multe şi profunde. [Cf. fr. érudit, lat. eruditus – cioplit, instruit].