ERÚPŢIE, erupţii, s.f. 1. Ieşire bruscă şi violentă din pământ a unui gaz, a ţiţeiului, a lavei etc; p. gener. ţâşnire, izbucnire. 2. Apariţia unor pete, a unor băşicuţe, plăci, pustule etc. pe piele sau pe mucoase, constituind simptomul unor boli (contagioase); (concr.) totalitatea acestor pete, plăci, pustule etc. apărute [Var.: erupţiúne s.f.] – Din fr. éruption, lat. eruptio, -onis.

ERÚPŢIE s. 1. irupere, irupţie, izbucnire, năvălire, răbufnire, ţâşnire. (~ petrolului din pământ.) 2. v. vulcanism. 3. v. alergie. 4. (ASTRON.) erupţie cromosferică v. erupţie solară; erupţie solară = erupţie cromosferică.

erúpţie s. f. (sil. -ţi-e), art. erúpţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. erúpţiei; pl. erúpţii, art. erúpţiile (sil. -ţi-i-)

ERÚPŢI//E ~i f. 1) Izbucnire bruscă şi violentă din pământ (a lavei vulcanilor, gazelor, ţiţeiului etc.). ~ vulcanică. ♢ ~ solară creştere bruscă a strălucirii unei regiuni a cromosferei. 2) Apariţie pe piele a unor pete roşii sau a unor băşicuţe, constituind simptomul unei boli. [G.-D. erupţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. éruption, lat. eruptio, ~onis

ERÚPŢIE s.f. 1. Ieşire bruscă şi violentă din pământ a unui gaz, a ţiţeiului, a lavei etc.; erupere, ţâşnire, izbucnire. ♢ Erupţie vulcanică = ansamblul fenomenelor legate de migrarea magmei şi de revărsarea ei sub formă de lavă; vulcanism. 2. Erupţie solară = creştere bruscă a strălucirii unei regiuni a cromosferei. 3. Apariţie pe piele a unor pete roşii sau a unor băşicuţe în cazul unor boli. [Gen. -iei, var. erupţiune s.f. / cf. fr. éruption].