ESCHIVÁ, eschivez, vb. I. Refl. A se sustrage de la îndeplinirea unei obligaţii; a se da în lături, a se feri. ♦ A se retrage pe furiş. – Din fr. esquiver.

ESCHÍVĂ, eschive, s.f. Procedeu tehnic de apărare folosit în box, care constă în aplecarea laterală a capului sau îndoirea picioarelor, pentru a lăsa lovitura adversarului să treacă pe alături sau pe deasupra. – Din fr. esquive.

ESCHIVÁ vb. 1. a (se) feri, a para, (înv. şi reg.) a sprijini. (A ~ lovitura adversarului, la box.) 2. v. sustrage.

eschivá vb., ind. prez. 1 sg. eschivéz, 3 sg. şi pl. eschiveáză

eschívă s. f., g.-d. art. eschívei; pl. eschíve

A SE ESCHIV//Á mă ~éz intranz. 1) A ocoli îndeplinirea unei obligaţii, recurgând la viclenie; a se sustrage. ~ de la muncă. 2) A se retrage pe furiş. /<fr. esquiver

ESCHÍVĂ s.f. (Sport) Mijloc de a evita o lovitură făcând diferite aplecări ale capului sau ale trunchiului. [Pl. -ve. / < fr. esquive].

ESCHIVÁ vb. I. refl. A se sustrage, a se da în lături (stângaci) de la ceva. ♦ A se retrage pe furiş, evitând să fie observat. [< fr. esquiver].