ESCROCÁ, escrochez, vb. I. Tranz. A obţine, a dobândi prin mijloace frauduloase bunuri străine, a înşela; a săvârşi o escrocherie. – Din fr. escroquer.

ESCROCÁ vb. a înşela, a pungăşi, (Mold.) a şufări, (fam.) a coţcări, a potlogări, a şmecheri. (De ce m-ai ~?)

escrocá vb., ind. prez. 1 sg. escrochéz, 3 sg. şi pl. escrocheáză

A ESCRO//CÁ ~chéz tranz. A înşela printr-o escrocherie; a păgubi prin manopere frauduloase. /<fr. escroquer

ESCROCÁ vb. I. tr. A înşela, a fura prin şiretlicuri, fraude, manopere frauduloase etc. [P.i. 3,6 -chează. / cf. fr. escroquer].