ESÉU, eseuri, s.n. 1. Studiu de proporţii restrânse asupra unor teme filozofice, literare sau ştiinţifice, compus cu mijloace originale, fără pretenţia de a epuiza problema. 2. (Sport; la rugbi) Încercare. 3. Probă preliminară de mărci poştale pe hârtie şi în culori diferite în vederea alegerii prototipului definitiv al întregului tiraj. – Din fr. essai.

ESÉU s. (SPORT; la rugbi) încercare. (A marcat un ~.)

eséu s. n., art. eséul; pl. eséuri

ESÉU ~ri n. Lucrare literară, filozofică sau ştiinţifică în proză, care tratează un subiect fără a-l epuiza. /<fr. essai

ESÉU s.n. 1. Studiu de proporţii reduse, în care autorul atacă probleme de ordin filozofic, literar, ştiinţific etc., expunând un punct de vedere personal, fără a epuiza subiectul. 2. Încercare; probă. ♦ (Filat.) Probă preliminară de mărci poştale pe hârtie şi în culori diferite, din care se alege cea care va rămâne prototipul definitiv al întregului tiraj. 3. (La rugbi) Aşezarea mingii la sol, dincolo de linia de but a adversarilor. [Pl. -uri. / < fr. essai].