ETÁJ, etaje, s.n. 1. Fiecare dintre părţile unei clădiri de deasupra parterului, cuprinzând încăperile situate pe acelaşi plan orizontal; cat, nivel. 2. Parte dintr-o maşină de forţă în care se produce o variaţie a vitezei sau a presiunii fluidului. 3. Parte a unui amplificator electric în care se produce una dintre amplificări. 4. Complex de straturi bine individualizate petrografic şi faunistic, corespunzând celei mai mici diviziuni a timpului geologic. 5. (Bot.; în sintagma) Etaj de vegetaţie = zonă de vegetaţie cu anumite condiţii proprii, determinate de modificările regimului termic şi hidric pe verticală. – Din fr. étage.

ETÁJ s. cat, nivel, (rar) rând, (prin Bucov.) pliont, (înv.) plan, pod, streaşină. (Casa are trei ~.)

etáj s. n., pl. etáje

ETÁJ ~e n. 1) Fiecare dintre părţile unei clădiri situate între planşeuri deasupra parterului; cat. 2 ) Fiecare dintre porţiunile unor obiecte, unor lucruri, dispuse una peste alta. 3) Fiecare dintre straturile de pământ care corespund în timp unei vârste geologice. 4) Diviziune principală a zăcământului unei mine stabilit în vederea exploatării. /<fr. étage

ETÁJ s.n. 1. Fiecare dintre părţile unei clădiri care se găsesc între planşeurile de deasupra parterului; cat. 2. Nume dat unor lucruri, unor obiecte dispuse unul peste altul. ♦ (Spec.) a) Fiecare dintre etapele rezultate din împărţirea variaţiei de viteză sau de presiune a fluidului într-o maşină termică; b) partea unei maşini termice în care se produce această variaţie; c) partea unui amplificator electric unde are loc una dintre amplificările pe care acesta le realizează; d) (poligr.) subdiviziunea orizontală a capului unei tabele. 3. Succesiune de terenuri care corespunde în timp unei vârste geologice. 4. Etaj de vegetaţie = element structural al unui arboret constând din totalitatea arborilor ale căror coroane se situează la o anumită înălţime, formând un strat distinct. [< fr. étage].