ETANŞÁ, etanşez, vb. I. Tranz. A face operaţiile necesare pentru a obţine etanşeitatea unui aparat, a unui recipient etc. – Din fr. étancher.

etanşá vb., ind. prez. 1 sg. etanşéz, 3 sg. şi pl. etanşeáză, 1 pl. etanşăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. etanşéze; ger. etanşând

A ETANŞ//Á ~éz tranz. (aparate, recipiente etc.) A face să fie etanş; a aduce în stare de etanşeitate. /<fr. étancher

ETANŞÁ vb. I. tr. A face să fie etanş. [P.i. 3,6 -şează, ger. -şând. / < fr. étancher].