ETICHÉTĂ, etichete, s.f. 1. Bucată de hârtie, de carton etc. care se aplică sau se leagă de pachete, sticle etc. şi pe care se indică conţinutul, preţul, posesorul, destinaţia etc. 2. Fig. Titlu, nume, calificativ sub care se prezintă sau figurează cineva sau ceva, ascunzând natura adevărată. 3. Fig. Norme de comportare riguros stabilite la curţile monarhilor, în relaţiile dintre diplomaţi etc.; p. ext. reguli convenţionale de comportare (politicoasă), întrebuinţate în relaţiile dintre membrii unei clase, ai unei societăţi etc. – Din fr. étiquette.

ETICHETÁ, etichetez, vb. I. Tranz. 1. A aplica o etichetă pe un obiect. 2. Fig. A califica pe cineva sau ceva aşa cum se cuvine sau cum crede că se cuvine. – Din fr. étiqueter.

ETICHÉTĂ s. v. ceremonial.

ETICHETÁ vb. v. califica, face, numi.

etichetá vb., ind. prez. 1 sg. etichetéz, 3 sg. şi pl. eticheteáză

etichétă s. f., pl. etichéte

A ETICHET//Á ~éz tranz. 1) (obiecte) A înzestra cu o etichetă. 2) fig. depr. A desemna printr-un calificativ (depreciativ); a numi; a face; a taxa; a califica. /<fr. étiqueter

ETICHÉT//Ă ~e f. 1) Bucata de hârtie, de carton sau de alt material, care se lipeşte pe articole (sticlă, borcane, pachete etc.) pentru a le indica conţinutul, destinaţia, preţul, precum şi alte informaţii necesare. 2) fig. depr. Calitate, titlu sub care se prezintă sau figurează cineva. 3) Ceremonial obişnuit în relaţiile diplomatice sau cu ocazia unor acte solemne; protocol. 4) Totalitate a normelor de conduită în societate. [G.-D. etichetei] /<fr. étiquette

ETICHETÁ vb. I. tr. 1. A pune o etichetă (pe ceva). 2. (Fig.) A califica (pe cineva sau ceva). [< fr. étiqueter].

ETICHÉTĂ s.f. I. 1. Bucăţică de hârtie, de carton etc. care se aplică pe un obiect şi pe care se indică conţinutul, destinaţia etc. 2. (Fig.) Titlu, calitate în care se prezintă cineva sau ceva. 3. (Mat.) Şir de caractere alcătuit după anumite convenţii ce indică instrucţiuni în programul unui calculator; marcă¹ (5) [în DN]. II. Ceremonialul uzual al curţilor monarhilor, în relaţiile diplomatice etc. ♦ Reguli, norme de purtare, norme de politeţe. [< fr. étiquette].