EV, evuri, s.n. (Livr.) Perioadă din istoria omenirii cu anumite trăsături specifice. ♢ Evul mediu = perioadă din istoria omenirii cuprinsă între antichitate şi epoca modernă. – Din lat aevum.

EV s. v. epocă, eră, perioadă.

ev s. n., pl. évuri

EV évuri n. livr. Perioadă mare din istoria omenirii care se distinge prin anumite trăsături specifice. ~ul mediu. /<lat. aevum

ev (-vi), s.m. – Perioadă din istoria omenirii cu anumite trăsături specifice. Lat. aevum. Este împrumut neol., este atestat din sec. XVII (Dosoftei); cf. L. Tamás, Magyar Nyelvőr, XXX, 243. – [art. 3215]

EV- v. eu-.

EV s.n. Epocă, eră din istoria omenirii care se caracterizează prin trăsături specifice. [< lat. aevum].

!ev (livr.) s. n. / s. m., pl. évuri/evi