EVAPORÁ, evápor, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) transforma (un lichid) în vapori; a (se) vaporiza. ♦ A (se) transforma în vapori numai la suprafaţă, la temperaturi inferioare temperaturii sale de fierbere. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se face nevăzut; a dispărea. [Prez. ind. şi: evaporez] – Din fr. évaporer, lat. evaporare.

EVAPORÁ vb. v. dispărea, pieri.

EVAPORÁ vb. (FIZ.) a (se) vaporiza, a (se) volatiliza. (Lichidul s-a ~.)

evaporá vb., ind. prez. 1 sg. evápor/evaporéz, 3 sg. şi pl. eváporă/evaporeáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. evápore/evaporéze

A SE EVAPORÁ mă evápor intranz. 1) (despre lichide) A se transforma în vapori; a trece din stare lichidă în stare gazoasă; a se vaporiza. 2) fig. fam. (despre persoane) A se face nevăzut; a înceta să mai fie în câmpul vizual; a dispărea; a pieri; a se eclipsa. [Şi evaporez] /<fr. évaporer, lat. evaporare

A EVAPORÁ evápor A face să se evapore; a vaporiza. [Şi evaporez] /<fr. évaporer, lat. evaporare

EVAPORÁ vb. I. 1. tr., refl. (Despre lichide) A (se) transforma în vapori la o temperatură inferioară temperaturii sale de fierbere. 2. refl. (Fig.) A dispărea, a pieri deodată. [P.i. evápor şi -rez, 3,6 eváporă şi -rează. / < fr. évaporer, it., lat. evaporare].