EXÁMEN, examene, s.n. 1. Mijloc de verificare şi de apreciere a cunoştinţelor dobândite de elevi, de studenţi, de candidaţi pentru ocuparea unui loc, a unui post etc. ♢ Examen de diplomă = examen susţinut în faţa unei comisii speciale, după absolvirea unei instituţii de învăţământ superior, în vederea obţinerii diplomei. ♦ Probă, încercare prin care se verifică trăinicia, temeinicia unui lucru, a unei situaţii etc. 2. Cercetare amănunţită a unui lucru sau a unei fiinţe, în vederea ajungerii la o justă cunoaştere a lor. ♢ Examen medical = cercetare de către medic a unui bolnav pentru a pune diagnosticul şi pentru a stabili tratamentul. [Pr.: -eg-za-] – Din fr., lat. examen.

EXÁMEN s. 1. probă. (A avut două ~ de susţinut.) 2. v. analiză.

exámen s. n. [x pron. gz], pl. exámene

EXÁMEN ~e n. 1) Mijloc de verificare şi de apreciere a cunoştinţelor cuiva (elevi, studenţi etc.) după o perioadă de studiu sau pentru a-şi continua studiile la o treaptă superioară de învăţămînt. ~ oral. ~ scris. ♢ A da ~ a) a se prezenta la examen; b) a reuşi la examen. 2) Încercare, probă prin care se verifică trăinicia unui lucru, a unei situaţii. ♢ ~ medical cercetare a stării sănătăţii a unui bolnav pentru a i se stabili diagnosticul şi tratamentul. /<fr., lat. examen

EXÁMEN s.n. 1. Probă de verificare a cunoştinţelor, a aptitudinilor unui elev, ale unui student, ale unui candidat etc. ♢ Examen de stat = examen pentru obţinerea unei diplome universitare. 2. Cercetare, examinare atentă a unui lucru; examinare. ♢ Examen medical = cercetarea stării sănătăţii unei persoane de către un medic. [Pron. eg-za-, var. esamen s.n. / < fr. examen, cf. lat. examen – cântărire].