EXASPERÁ, exasperez, vb. I. Tranz. A irita, a enerva peste măsură; a scoate din sărite, a agasa. [Pr.: -eg-zas-] – Din fr. exaspérer, lat. exasperare.

EXASPERÁ vb. a despera, (înv.) a apelpisi. (Copilul ăsta mă ~.)

exasperá vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. exasperéz, 3 sg. şi pl. exaspereáză

A EXASPER//Á ~éz tranz. A enerva peste măsură; a scoate din sărite. [Sil. ex-as-pe-ra] /<fr. exaspérer, lat. exasperare

EXASPERÁ vb. I. tr. A enerva tare, a aduce la desperare, a scoate din sărite. [Pron. eg-zas-. / < fr. exaspérer, cf. lat. exasperare].