EXCAVÁŢIE, excavaţii, s.f. 1. Groapă, cavitate în suprafaţa pământului sau în adâncime, creată în urma unui fenomen natural sau executată artificial în scopul realizării unor construcţii (fundaţii, terasamente, canale, tuneluri etc.) ♦ Săpătură. 2. (Med.) Cavitate patologică formată într-un organ. [Var.: excavaţiúne s.f.] – Din fr. excavation.

EXCAVÁŢIE s. săpătură. (O ~ pentru fundaţia unui bloc.)

excaváţie s. f. (sil. -ţi-e), art. excaváţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. excaváţiei; pl. excaváţii, art. excaváţiile (sil. -ţi-i-)

EXCAVÁŢI//E ~i f. Groapă în scoarţa pământului creată de un fenomen natural sau făcută de om în diferite scopuri. [G.-D. excavaţiei] /<fr. excavation, lat. excavatio, ~onis

EXCAVÁŢIE s.f. 1. Cavitate la suprafaţa sau în adâncul pământului formată natural sau făcută în vederea unor obiective tehnice. ♦ Săpătură. 2. (Med.) Adâncitură anormală a unui organ. [Pron. ecs-ca-va-ţi-e, gen. -iei. / cf. fr. excavation, rus. ekskavaţiia].