EXCÉNTRIC, -Ă, excentrici, -ce, adj., s.n. I. Adj. 1. Care iese din limitele obişnuitului, foarte original; neobişnuit, ciudat, bizar, extravagant. 2. (Mat.; despre un punct) Care se află în afara centrului unei figuri; (la pl.; despre figuri geometrice, piese etc.) care nu au centru comun. II. S.n. Organ de maşină în formă de disc, fixat pe un arbore rotativ şi servind la transformarea mişcării circulare în mişcare rectilinie şi invers. – Din fr. excentrique.

Excentric ≠ concentric

EXCÉNTRIC adj. v. neobişnuit.

excéntric adj. m., pl. excéntrici; f. sg. excéntrică, pl. excéntrice

excéntric s. n., pl. excéntrice

EXCÉNTRI//C² ~ce n. Piesă tehnică în formă de disc (cu axul de rotaţie deplasat de centru) care transformă mişcarea circulară în mişcare rectilinie şi invers. [Sil. ex-cen-tric] /<fr. excentrique

EXCÉNTRI//C¹ ~că (~ci, ~ce) 1) (despre puncte geometrice) Care este situat în afara centrului unei figuri. 2) (despre figuri geometrice, piese etc.) Care au centre diferite. 3) fig. (despre persoane şi despre manifestările lor) Care depăşeşte bunul simţ; ieşit din comun; extravagant; neobişnuit. [Sil. ex-cen-tric] /<fr. excentrique

EXCÉNTRIC, -Ă adj. 1. (Geom.; despre un punct) Situat departe de centru, care nu se găseşte în centrul unei figuri; (despre figuri geometrice) care nu au un centru comun. 2. Neobişnuit, deosebit de original; extravagant. // s.n. Organ de maşină format dintr-un disc fixat pe un arbore rotativ şi a cărui axă nu este în centru, servind la transformarea mişcării circulare în mişcare rectilinie şi invers. [< fr. excentrique, cf. lat. ex – afară de, centrum – centru].