EXCLAMÁŢIE, exclamaţii, s.f. Cuvânt, propoziţie sau frază rostită cu un ton ridicat (şi prelungit), pentru a exprima o stare afectivă puternică; strigăt, exclamare. – Din fr. exclamation, lat. exclamatio.

EXCLAMÁŢIE s. exclamare, strigăt, (rar) strigare. (~ de aprobare.)

exclamáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. exclamáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. exclamáţiei; pl. exclamáţii, art. exclamáţiile (sil. -ţi-i-)

EXCLAMÁŢI//E ~i f. Cuvânt, propoziţie sau frază care exprimă o stare afectivă puternică. /<fr. exclamation, lat. exclamatio, ~onis

EXCLAMÁŢIE s.f. Cuvânt, propoziţie sau frază rostită într-un anumit fel, cu o anumită modulaţie, prin care se exteriorizează o emoţie, un sentiment; strigăt. [Gen. -iei, var. exclamaţiune s.f. / cf. fr. exclamation, lat. exclamatio].

exclamatie care exprima un tipet de durere, de vaicareala.

exclamatie care exprima o durere, un tipat de durere. mirare, uimire.

exclamatie care exprima o durere, un tipat de durere. mirare, uimire.