EXCRÉŢIE, excreţii, s.f. Faptul de a excreta; proces de eliminare a produşilor rezultaţi din procesele de dezasimilaţie ale organismului animal. ♦ Substanţă eliminată de organism ca rezultat al proceselor biochimice. – Din fr. excrétion, lat. excretio.

EXCRÉŢIE s. (FIZIOL.) secreţie exocrină, secreţie externă.

excréţie s. f. (sil. -ţi-e), art. excréţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. excréţiei; pl. excréţii, art. excréţiile (sil. -ţi-i-)

EXCRÉŢI//E ~i f. 1) Proces de eliminare a substanţelor neutilizate de organism. 2) Substanţă eliminată. [G.-D. excreţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. excrétion, lat. excretio, ~onis

EXCRÉŢIE s.f. Eliminare a substanţelor inutile sau vătămătoare din organism în urma proceselor biochimice; substanţă eliminată. [Gen. -iei, var. excreţiune s.f. / cf. fr. excrétion].