EXECUTÍV, -Ă, executivi, -e, adj. Care are sarcina de a executa dispoziţiile organelor superioare. ♢ Organ executiv = organ de stat cu funcţii de organizare şi de asigurare a executării legilor. (În organizarea unor state) Putere executivă = sistem de organe compus din guvern şi întreg aparatul administrativ, reprezentând una dintre celei trei puteri fundamentale ale statului prevăzute de principiul separaţiei puterilor. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutif.

EXECUTÍV s. v. consiliu de miniştri.

executív adj. m. [x pron. gz], pl. executívi; f. sg. executívă, pl. executíve

EXECUTÍV ~ă (~i, ~e) Care are sarcina de a executa (legi, dispoziţii). Putere ~ă. Organ ~. /<fr. exécutif

EXECUTÍV, -Ă adj. Care are sarcina de a pune în aplicare legile şi dispoziţiile organelor superioare. ♢ Putere executivă = una dintre puterile fundamentale ale statului, reprezentată prin guvern. [Pron. eg-ze-. / < fr. exécutif].