EXPECTORÁŢIE, expectoraţii, s.f. 1. Secreţie a căilor respiratorii, eliminată prin tuse; spută, flegmă. 2. Eliminare prin tuse a produselor patologice din plămâni sau din căile respiratorii superioare; expectorare. – Din fr. expectoration.

EXPECTORÁŢIE s. v. scuipat.

expectoráţie s. f. (sil. ţi-e), art. expectoráţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. expectoráţiei; pl. expectoráţii, art. expectoráţiile (sil. -ţi-i-)

EXPECTORÁŢI//E ~i f. 1) v. A EXPECTORA. 2) Secreţie a căilor respiratorii eliminată prin tuse; flegmă; spută. /<fr. expectoration

EXPECTORÁŢIE s.f. Eliminare (prin tuse) a mucozităţilor din căile respiratorii; expectorare. ♦ (concr.) ceea ce se expectorează; flegmă. [Gen. -iei, var. expectoraţiune s.f. / < fr. expectoration].