EXPLOATÁRE, exploatări, s.f. Acţiunea de a exploata şi rezultatul ei. 1. (În teoria marxistă) Însuşirea fără echivalent a unei părţi din munca producătorilor nemijlociţi de către cei ce dispun de mijloace de producţie. 2. Exploataţie. 3. Totalitatea lucrărilor de punere în valoare a unui bun natural sau a unui sistem tehnic. ♦ Totalitatea operaţiilor care constituie procesul tehnologic de extragere a substanţelor minerale utile, a rocilor, a ţiţeiului sau a gazelor. ♢ Exploatare la zi = metodă de extragere a substanţelor minerale utile în care procesul tehnologic se efectuează sub cerul liber; carieră. ♦ Loc de unde se exploatează o substanţă utilă, un material folositor. 4. Fig. Faptul de a profita, de a trage folos în mod abuziv. – V. exploata.

EXPLOATÁRE s. 1. valorificare. (~ unor resurse naturale.) 2. v. extragere. 3. v. exploataţie. 4. v. opri-mare.

exploatáre s. f. (sil. -ploa-), g.-d. art. exploatării

EXPLOATÁRE s.f. 1. Acţiunea de a exploata şi rezultatul ei. ♦ Însuşirea fără echivalent de către un proprietar privat al unor mijloace de producţie a plusprodusului sau chiar a unei părţi din munca producătorilor nemijlociţi de bunuri materiale. 2. Totalitatea lucrărilor de punere în valoare a unui bun natural sau a unui sistem tehnic. ♦ (Concr.) Tăiere de păduri. ♦ (Fig.) Faptul de a profita, de a trage folos în mod abuziv din ceva. [< exploata].