EXPULZÁ, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga să părăsească ţara, a trimite peste graniţă un străin care a executat o pedeapsă sau a cărui prezenţă pe teritoriul statului nu mai este dorită. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. – Din fr. expulser, lat. expulsare.

EXPULZÁ vb. (JUR.) (livr.) a relega. (A ~ un cetăţean străin.)

expulzá vb., ind. prez. 1 sg. expulzéz, 3 sg. şi pl. expulzeáză

A EXPULZ//Á ~éz tranz. 1) (străini) A obliga să părăsească ţara; a izgoni dintr-un stat. 2) A da afară; a forţa să iasă. /<fr. expulser, lat. expulsare

EXPULZÁ vb. I. tr. 1. A scoate, a da, a împinge afară. 2. A izgoni pe cineva din ţară. [< fr. expulser, cf. lat. expulsare].