EXTORCÁ, extorchez, vb. I. Tranz. A obţine un lucru de la cineva cu forţa, prin ameninţări, violenţă, şantaj etc. [Var.: estorcá vb. I.] – Din fr. extorquer, lat. extorquere.

EXTORCÁ vb. (fig.) a scurge, a stoarce. (A ~ pe cineva de bani.)

extorcá vb., ind. prez. 1 sg. extorchéz, 3 sg. şi pl. extorcheáză

A EXTOR//CÁ ~chéz tranz. (lucruri, promisiuni, favoruri etc.) A obţine fără consimţământul deţinătorului (prin ameninţări, violentă, şantaj). /<fr. extorquer, lat. extorquere

EXTORCÁ vb. I. tr. A obţine (ceva, în special bani) cu forţa, prin ameninţări; a stoarce. [Var. estorca vb. I. / < fr. extorquer].