FÂŞÂÍT s.n. Faptul de a fâşâi; zgomot produs de frunzele mişcate de vânt, de iarba tăiată de coasă, de hârtia răsfoită, de mişcarea unei ţesături de mătase; fâşâitură. [Var.: fâşiít s.n.] – V. fâşâi.

FÂSÂÍT, fâsâituri, s.n. Fâsâială. [Var.: fâsăít s.n.] – V. fâsâi.

FÂSĂÍT s.n. v. fâsâit.

FÂŞÂÍT s. 1. v. foşnet. 2. fâşâială, fâşâire, fâşâitură, foşnet, foşnire, foşnit, foşnitură. (~ul ziarului.)

FÂSÂÍT s. v. fâsâitură.

fâsâít s. n., pl. fâsâíturi

fâşâít s. n.