FĂCLÍE, făclii, s.f. Lumânare mare (de ceară); faclă. ♦ Fig. Flacără, văpaie; căldură. Făclia culturii. – Din scr. faklja, bg. faklija.

FĂCLÍE s. v. torţă.

făclíe s. f. (sil. -cli-), art. făclía, g.-d. art. făclíei; pl. făclíi, art. făclíile

FĂCLÍ//E ~i f. 1) Lumânare lungă şi groasă (mai ales din ceară). 2) fig. Obiect, idee etc. ce serveşte drept simbol (luminând calea). ~a ştiinţei. [Art. faclia; G.-D. făcliei; Sil. -li-e] /< sb. faklja, bulg. faklija