FĂGÁŞ, făgaşe, s.n. Urmă adâncă (şi îngustă) săpată în pământ de şuvoaiele apelor de ploaie sau lăsată de roţile unui vehicul. ♦ Scobitură săpată pe întreaga lungime a frontului minier de abataj, pentru a uşura desprinderea ulterioară a rocii. ♦ Fig. Direcţie, drum. Şi-a orientat cercetările pe un nou făgaş. [Pl şi: făgaşuri. – Var.: (reg.) hăugáş, hogáş, văgáş s.n.] – Din magh. vágás.

FĂGÁŞ s. v. albie, curs, matcă, vad.

FĂGÁŞ s. 1. (înv. şi reg.) scursură. (~ lăsat de un şuvoi de apă de ploaie.) 2. (Olt. şi Munt.) şleau. (~ lăsat pe drum de roţile căruţei.)

făgáş s. n., pl. făgáşe

FĂGÁŞ ~e n. 1) Urmă adâncă şi continuă făcută în pământ de apele de ploaie sau de roţile unui vechicul. 2) fig. Cale de dezvoltare. /<ung. vágáş