FĂÍNĂ, (2) făinuri, s.f. 1. (De obicei urmat de determinări care arată felul) Pulbere obţinută prin măcinarea boabelor de cereale sau a altor seminţe de plante şi folosită în alimentaţie. ♢ Expr. Altă făină se macină acum la moară = s-a schimbat situaţia, lucrurile nu mai sunt cum au fost. 2. Pulbere obţinută prin măcinarea anumitor materiale. ♢ Făină animală = produs obţinut din cadavre de animale, resturi de la fabricile de conserve, sânge etc., sterilizat, folosit mai ales pentru hrana puilor, a păsărilor ouătoare şi a porcilor. Făină de peşte = produs sub formă de pulbere obţinut din peşti inferiori şi necomestibili sau din diferite resturi de la fabricile de conserve de peşte, folosit pentru hrana porcilor, a păsărilor etc. Făină de oase = pulbere fină obţinută prin măcinarea oaselor şi folosită ca supliment valoros în hrana animalelor şi ca îngrăşământ în agricultură. – Lat. farina.

făínă s. f., g.-d. art. făínii; (sorturi) pl. făínuri

FĂÍNĂ f. 1) Pulbere obţinută din grâu sau din alte boabe de cereale măcinate, folosită în alimentaţie. ~ de grâu. ~ de porumb. 2) Substanţă sau material transformat prin măcinare în pulbere. ~ de peşte. [G.-D. făinii; Sil. fă-i-] /<lat. farina

făiná vb. I (înv.) 1. a presăra cu făină, a pudra. 2. (refl.) a se pudra.