|
|
fărâmiţă. 9 rezultate gasite
FĂRÂMÍŢĂ, fărâmiţe, s.f. Diminutiv al lui fărâmă; fărâmică. – Fărâmă + suf. -iţă.
FĂRÂMIŢÁ, fărâmiţez, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) preface în fărâmiţe, a (se) sfărâma în componente foarte mici. – Din fărâmiţă.
FĂRÂMÍŢĂ s. fărâmică.
FĂRÂMIŢÁ vb. v. mărunţi.
fărâmiţá vb., ind. prez. 1 sg. fărâmiţéz, 3 sg. şi pl. fărâmiţeáză
fărâmíţă s. f., g.-d. art. fărâmíţei; pl. fărâmíţe
FĂRÂMÍŢ//Ă ~e f. (diminutiv de la fărâmă) Fărâmă mică. /fărâmă + suf. ~iţă
A FĂRÂMIŢ//Á ~éz tranz. (corpuri fragile) A face să se fărâmiţeze. /Din fărâmiţă
A SE FĂRÂMIŢ//Á se ~eáză intranz. A se transforma în fărâme; a se desface în bucăţi mici de tot. /Din fărâmiţă
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
