FĂTĂLẮU, fătălăi, s.m. (Pop.) Hermafrodit. ♦ (Peior. şi glumeţ) Băiat căruia îi place mai mult compania fetelor, care este timid sau are apucături de fată. – Fată + suf. -ălău.

FĂTĂLĂU s. v. hermafrodit.

fătălău s. m., art. fătălăul; pl. fătălăi, art. fătălăii

FĂTĂLẮ//U ~i m. pop. 1) Bărbat care manifestă interes deosebit faţă de femei. 2) Persoană care are trăsături proprii ambelor sexe; hermafrodit; androgin. /fată + suf. ~ălău

fătălău (feteleu), fătălăi (fetelei), s.m. (pop.) 1. flăcău cu apucături de fată. 2. om fără căpătâi. 3. hermafrodit. 4. fată bătrână şi urâtă; fătoi, fătoc, fătocină, fătăloancă, fătătoi, fătătău.