FAŢÁDĂ, faţade, s.f. Fiecare dintre părţile exterioare verticale ale unei clădiri, ale unui monument; spec. partea dinspre stradă sau partea unde se găseşte intrarea principală a unei clădiri. ♢ Loc. adj. De faţadă = de formă, pentru a salva aparenţele. – Din fr. façade (refăcut după faţă).

FAŢÁDĂ s. exterior, faţă. (~ unei clădiri.)

faţádă s. f., g.-d. art. faţádei; pl. faţáde

FAŢÁD//Ă ~e f. 1) Parte anterioara a unei clădiri unde se află intrarea principală. 2) Parte exterioară verticală a unei clădiri. ~ laterală. /<fr. façade

FAŢÁDĂ s.f. Fiecare dintre feţele exterioare ale unei clădiri, ale unui monument etc.; (spec.) faţa unui edificiu. ♢ De faţadă = de ochii lumii, de formă. [Cf. fr. façade].