FABULÁŢIE, fabulaţii, s.f. 1. Poveste alegorică; p. ext. povestire cuprinsă într-o operă literară, afabulaţie. 2. Figură retorică prin care se redă ca real ceva imaginar. 3. Prezentare a unei fapte imaginare ca reală; p. ext. minciună. – Din fr. fabulation, lat. fabulatio.

FABULÁŢIE s. v. acţiune.

fabuláţie s. f. (sil. -ţi-e), art. fabuláţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. fabuláţiei; pl. fabuláţii, art. fabuláţiile (sil. -ţi-i-)

FABULÁŢI//E ~i f. 1) rar v. AFABULAŢIE. 2) Figură retorică care constă în prezentarea unor fapte imaginare drept reale. /<fr. fabulation, lat. fabulatio, ~onis

FABULÁŢIE s.f. 1. Figură retorică prin care se redă ca real ceva imaginar; prezentare a unor fapte, întâmplări imaginare drept reale sau posibile. 2. Povestire alegorică; (p. ext.) povestire cuprinsă într-o operă literară; afabulaţie. [Gen. -iei, var. fabulaţiune s.f. / cf. fr. fabulation, lat. fabulatio].