FÁCLĂ, facle, s.f. Băţ (la un capăt cu câlţi îmbibaţi cu o substanţă inflamabilă) care serveşte la luminat, mai ales la procesiuni sau la cortegii; torţă. ♦ (Rar) Făclie. – Din bg. fakla.

FÁCLĂ s. v. torţă.

fáclă s. f. (sil. -clă), g.-d. art. fáclei; pl. fácle

FÁCL//Ă ~e f. 1) Băţ prevăzut la un capăt cu cârpe, câlţi sau alt material îmbibat cu petrol care serveşte la iluminat (mai ales în timpul manifestărilor de masă); torţă. 2) rar v. FĂCLIE. /<bulg. fakla