FAPT, fapte şi (4) fapturi, s.n. 1. Întâmplare sau împrejurare reală, lucru petrecut în realitate. Fapt istoric. ♢ Loc. adv. şi adj. De (sau în) fapt = (care este) în realitate, efectiv. ♢ Expr. Fapt e că... = nu e mai puţin adevărat că..., adevărul e că..., în orice caz. ♦ Fenomen. Fapte de limbă. 2. Acţiune săvârşită de cineva; faptă. ♢ Expr. Fapt împlinit = acţiune care s-a încheiat, care nu mai poate fi schimbată; situaţie definitivă. 3. (Pop.; în legătură cu unele momente ale zilei; urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. „de“) Început. Faptul zilei. În fapt de seară. 4. (Pop.; în superstiţii) Farmec, vrajă. – Lat. factum.

FAPT s. 1. caz, întâmplare. (ŭl din Vaslui.) 2. v. întâmplare. 3. v. fenomen.

FAPT s. v. descântec, farmec, magie, scarlatină, vrajă, vrăjitorie.

fapt (zool.) s. m., pl. fapţi

fapt (acţiune) s. n., pl. fápte

fapt (farmec, vrajă) s. n., pl. fápturi

FAP//T³ ~ţi m. depr. Copil neastâmpărat şi obraznic. /<lat. factum

FAPT² ~uri n. pop. rar Procedeu magic, căruia i se atribuie însuşiri supranaturale; farmec; vrajă. /<lat. factum

FAPT¹ ~e n. 1) Întâmplare care a avut loc în realitate; eveniment. ~istoric. 2) Fenomen izolat dintr-un anumit domeniu. ~e de limbă. 3) v. FAPTĂ. 4) (în îmbinare cu substantive ce denumesc anumite perioade exprimă ideea de început) În ~ul zilei. În ~ul serii. /<lat. factum

fapt neasteptat, aberant si capital

fapt neasteptat, aberant si capital care intervine in procesul de cercetare

fapt, -ă, adj. (înv.) făcut.