FÁPTĂ, fapte, s.f. Acţiune săvârşită, act îndeplinit de cineva; fapt; ispravă. ♢ Fapte de arme = acte de eroism militar. ♢ Loc. adv. (Înv.) În faptă = în realitate, de fapt. – Lat. facta (pl. lui factum) devenit sg. f.

FÁPTĂ s. 1. lucru. (A comis o ~ nedemnă.) 2. ispravă. (Ce ~ ai mai comis?) 3. v. operă. (~ de binefacere.) 4. act, acţiune, (înv.) deală, (fig.) pas. (Răspund de ~ele mele.)

fáptă s. f., g.-d. art. fáptei; pl. fápte

FÁPT//Ă ~e f. Acţiune săvârşită de cineva; treabă. ~ eroică. ♢ În ~ în realitate. [G.-D. faptei] /<lat. facta