FARÍNGE, faringe, s.n. (Anat.) Canal membranos şi musculos de forma unei pâlnii cu vârful în jos, care porneşte de la cavitatea bucală şi sfârşeşte la esofag şi care constituie locul de încrucişare a căilor respiratorii cu calea digestivă. – Din it. faringe Cf. fr. p h a r y n x.

FARÍNGE s. (ANAT.) (pop.) înghiţitoare.

farínge s. n., pl. farínge

FARÍNGE ~ n. Canal membrano-musculos care constituie locul de încrucişare a cailor respiratorii cu calea digestivă. /<fr. pharynx

FARÍNGE s.n. Partea superioară a esofagului. [Cf. fr., gr. pharynx].