FASCINÁŢIE, fascinaţii, s.f. Atracţie irezistibilă pe care o provoacă cineva sau ceva prin însuşiri ieşite din comun. [Var.: fascinaţiúne s.f.] – Din fr. fascination, lat. fascinatio.

FASCINÁŢIE s. 1. v. încântare. 2. v. farmec.

fascináţie s. f. (sil. -ţi-e), art. fascináţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. fascináţiei; pl. fascináţii, art. fascináţiile (sil. -ţi-i-)

FASCINÁŢI//E ~i f. 1) v. A FASCINA. 2) fig. Totalitate a calităţilor care trezesc admiraţie; vrajă; farmec; miraj. [Art. fascinaţia; G.-D. fascinaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. fascination, lat. fascinatio, ~onis

FASCINÁŢIE s.f. Acţiunea de a fascina; (fig.) atracţie, vrajă, captivare. [Gen. -iei, var. fascinaţiune s.f. / < fr. fascination, lat. fascinatio].