FATÁL, -Ă, fatali, -e, adj. 1. Care are urmări nenorocite pentru cineva sau ceva; care pricinuieşte moartea; funest. Greşeală fatală. Lovitură fatală. ♦ Nefericit, nenorocit, trist. Deznodământ fatal. 2. Care se consideră că este fixat de destin; care nu poate fi înlăturat; inevitabil. 3. Care provoacă o atracţie irezistibilă (şi nefericită). Femeie fatală. – Din fr. fatal, lat. fatalis.

FATÁL adj., adv. 1. adj. v. funest. 2. adj. v. de-zastruos. 3. adj. v. inevitabil. 4. adv. v. inevitabil.

fatál adj. m., pl. fatáli; f. sg. fatálă, pl. fatále

FATÁL ~ă ( ~i, ~e) 1) Care are consecinţe dezastruoase; cu urmări extrem de grave; nefast; funest. Eroare ~ă. 2) şi adverbial Care urmează să se producă în mod obligatoriu; imposibil de evitat. /<fr. fatale, lat. fatalis

FATÁL, -Ă adj. 1. Care aduce nenorocire, moarte; funest. ♦ Nefericit, nenorocit. 2. Care nu se poate înlătura, inevitabil. [< fr. fatal, it. fatale, lat. fatalis].