FATALITÁTE, fatalităţi, s.f. 1. Forţă supranaturală care ar determina în mod prestabilit şi implacabil mersul lucrurilor şi viaţa oamenilor; soartă, destin, fatum. ♦ Ceea ce este de neînlăturat, inevitabil. 2. Concurs nefericit de împrejurări (care nu poate fi evitat). – Din fr. fatalité, lat. fatalitas, -atis.

FATALITÁTE s. v. soartă.

fatalitáte s. f., g.-d. art. fatalităţii; pl. fatalităţi

FATALIT//ÁTE ~ăţi f. 1) (în concepţiile mistice) Forţă supranaturală care se crede că ar predetermina desfăşurarea evenimentelor; soartă; ursită; destin. 2) Concurs de circumstanţe imprevizibile şi inexplicabile; hazard. 3) Caracter fatal. [Art. fatalitatea; G.-D. fatalităţii] /<fr. fatalité, lat. fatalitas, ~atis

FATALITÁTE s.f. 1. Ceea ce este de neînlăturat, inevitabil; destin, soartă. 2. Conjunctură nefavorabilă, nenorocită. [Cf. fr. fatalité, lat. fatalitas].