FAVORIZÁ, favorizez, vb. I. Tranz. 1. A fi favorabil, prielnic, a înlesni ivirea unui eveniment, desfăşurarea sau realizarea unei acţiuni etc., a avantaja. 2. A acorda cuiva un avantaj cu preferinţă faţă de alţii; a acorda favoruri în mod abuziv şi nemeritat. – Din fr. favoriser.

A favoriza ≠ a defavoriza

FAVORIZÁ vb. 1. v. uşura. 2. a ajuta, a avantaja, a sluji. (Norocul, întâmplarea l-a ~.) 3. a proteja, (înv.) a prii. (Să iubim până ce Amor ne ~.) 4. v. părtini.

favorizá vb., ind. prez. 1 sg. favorizéz, 3 sg. şi pl. favorizeáză

A FAVORIZ//Á ~éz tranz. 1) (acţiuni, fenomene, evenimente etc.) A înlesni, creând condiţii favorabile. 2) (persoane) A susţine în mod abuziv, acordând favoruri (adesea nemotivat şi în detrimentul altora); a părtini; a avantaja; a privilegia; a proteja. /<fr. favoriser

FAVORIZÁ vb. I. tr. 1. A fi favorabil, prielnic (faţă de cineva sau de ceva); a înlesni. 2. A acorda (cuiva) o favoare, a sprijini pe cineva (uneori abuziv). [Cf. fr. favoriser].