FEŞTÍLĂ, feştile, s.f. Fitil (de lumânare, de lampă, de opaiţ); p. ext. lumânare. – Din sl. svĕštilo.

FEŞTÍLĂ s. v. fitil.

FEŞTÍLĂ s. v. fitil.

feştílă s. f., g.-d. art. feştílei; pl. feştíle

FEŞTÍL//Ă ~e f. 1) Deşeu de cânepă rămas în ragilă; câlţi. 2) Fir gros tors din astfel de deşeuri. 3) Fitil de lumânare sau de opaiţ. 4) rar Obiect cilindric, făcut din ceară, stearină sau parafină, având la mijloc un fitil, care, fiind aprins, răspândeşte lumină; lumânare. /<sl. svĕštilo