FECIÓR, feciori, s.m. 1. Fiu; băiat (în raport cu părinţii săi). 2. Bărbat tânăr, neînsurat; flăcău. 3. Servitor la casele boiereşti; valet, camerier, lacheu. ♢ Fecior boieresc = slujbaş pe moşia unui boier, care supraveghea munca la câmp; vătaf, isprăvnicel, logofăt. [Var.: (reg.) ficiór s.m.] – Lat. *fetiolus sau din făt + suf. -ior.

FECIÓR s. 1. v. fiu. 2. v. flăcău. 3. v. valet.

feciór s. m., pl. fecióri

FECIÓR ~i m. 1) Persoană de sex masculin luată în raport cu părinţii săi; fiu; băiat. ♢ ~ de lele copil din flori. 2) Tânăr neînsurat; flăcău; cavaler. 3) înv. Servitor la curţile boiereşti; valet; lacheu. /<lat. fetiolus