FECÚND, -Ă, fecunzi, -de, adj. 1. (Biol.) Care este apt să se reproducă; (sens curent) care se înmulţeşte uşor şi repede; prolific. ♦ (Despre pământ, terenuri) Care dă multe roade, care produce mult; roditor, productiv, fertil, mănos. 2. Fig. (Despre idei, imaginaţie etc.) Bogat. 3. Fig. (Despre oameni) Care scrie, compune, produce, publică mult, care are capacitatea de a da, uşor şi repede, opere de creaţie, producţii artistice sau ştiinţifice. – Din fr. fécond, lat. fecundus.

Fecund ≠ neroditor, steril, sterp

FECÚND adj. 1. prolific, (pop. şi fam.) puios, sămânţos, (înv. şi reg.) plodicios, (înv.) plodit, ploditor, plodnic, plodos, rodnic. (Animal ~.) 2. v. fertil. 3. v. prolific.

fecúnd adj. m., pl. fecúnzi; f. sg. fecúndă, pl. fecúnde

FECÚN//D ~dă (~zi, ~de) 1) (despre fiinţe) Care este apt de reproducere; capabil să se reproducă. 2) (despre fiinţe) Care se înmulţeşte uşor şi repede; cu proprietatea de a se înmulţi uşor şi repede; productiv; prolific. 3) (despre sol, terenuri etc.) Care dă recolte mari; cu productivitate mare; roditor; mănos; fertil. 4) fig. (despre persoane) Care produce mult şi repede; cu capacitatea de a produce mult şi repede. 5) (despre idei, imaginaţie, principii, subiecte etc.) Care oferă posibilităţi variate de dezvoltare. /<fr. fécond, lat. fecundus

FECÚND, -Ă adj. 1. (Despre animale) Care se înmulţeşte repede; prolific. 2. (Fig.) Rodnic, productiv, bogat. 3. (Fig.; despre oamenii de ştiinţă, de artă etc.) Care scrie, compune, produce mult. [< lat. fecundus].